BLOG / Excesul de greutate, este mult mai mult decât o problemă estetică

Știai că ?

  • în România, 3 din 5 adulți peste 18 ani, prezintă exces de greutate
  • țara noastră ocupă locul al doilea în Europa, în ceea ce privește obezitatea infantilă
  • copiii supraponderali și obezi, sunt de 5 ori mai predispuși să devină adulți obezi, respectiv să dezvolte boli precum diabetul și bolile cardiovasculare, la o vârstă mai mică, comparativ cu copiii normoponderali
  • riscul apariției unor probleme de sănătate începe încă din stadiul de suprapondere, iar probabilitatea apariției unor probleme crește pe măsură ce excesul ponderal crește
  • numărul deceselor legate de suprapondere și obezitate, este mai mare decât cel datorat malnutriției

Ce este obezitatea?

O afecțiune complexă care afectează populația întregii lumi, indiferent de vârstă sau statutul socio-economic. O boală caracterizată prin acumularea anormală sau excesivă de grăsime, care poate afecta sănătatea, și care este determinată de interacțiunea dintre mai mulți factori – de mediu, genetici, biologici, farmacologici și psihologici.  Este definită simplist ca rezultatul unui dezechilibru energetic, între aportul caloric și consumul caloric.

Obezitatea este deseori privită, în primul rând, precum o problemă estetică. Însă asta ar trebui să fie ultima grijă. Obezitatea și supraponderea sunt întâi de toate, factori de risc importanți care contribuie la îmbătrânirea prematură și deces, prin creșterea riscului de a dezvolta boli ce pun viața în pericol.

Cauzele obezității

 Cauzele epidemiei de obezitate au fost corelate cu dezvoltarea socio-economică,  industrializarea și urbanizarea rapidă, automatizarea multor procese și implicit, schimbarea stilului de viață, rezultat din aceste aspecte, în special în ceea ce privește alimentația si nivelul de activitate fizică. Contribuția aspectului genetic este de asemenea important, dar nu la fel de important precum cel al factorilor de mediu. Genele, par să nu aibă un rol independent în ceea ce privește dezvoltarea obezității, acestea crescând riscul de exces ponderal, ca urmare a interacțiunii lor cu alți factori de risc, precum o alimentație nesănătoasă sau lipsa exercițiului fizic. Alți factori care pot sta la baza obezității sunt stresul, tulburările de somn, starea microbitei intestinale, unele afecțiuni medicale respectiv unele medicamente.

Metode de evaluare a obezității

Indicele de masă corporală (IMC)

Cel mai frecvent utilizat instrument, pentru diagnosticarea obezității la adulți, este indicele de masă corporală – G/Î2– adică raportul dintre greutatea unei persoane în kilograme și pătratul înălțimii în metri.

Chiar dacă prezintă unele limitări, mai exact: nu diferențiază masa de grăsime de masa musculară, prin urmare nu este relevant în cazul sportivilor respectiv vârstnicilor, și nu redă distribuția grăsimii corporale, neevaluând țesutul adipos visceral, calcularea IMC-ului, rămâne primul pas în depistarea obezității, fiind simplu de utilizat și specific în același timp. Acesta ajută la stabilirea grupei de greutate în care se încadrează o persoană – subponderal, normoponderal, supraponderal sau obez.

 

Clasificare

  IMC
                 Subponderal   < 18,50
                 Normoponderal   18,50 – 24,99
                 Supraponderal   25,00 – 29,99
                 Obezitate grad I   30,00 – 34,99
                 Obezitate grad II   35,00 -39,99
                 Obezitate grad III         ≥40

 

Ca și exemplu, o persoană cu o greutate de 90kg și 1,70 m înălțime, prezintă un IMC= 31,14, adică obezitate de grad I.

În ceea ce privește diagnosticul obezității la copiii peste 2 ani și adolescenți, evaluarea se face pe baza unor diagrame de creștere, prin percentile, specifice vârstei și sexului.

Circumferința abdominală

Circumferința abdominală este un alt instrument de evaluare, care vine să completeze  eficient informația dată de indicele de masă corporală. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, valoarea țintă a circumferinței abdominale:

  • la femei este ≤ 80 cm
  • la bărbați este ≤ 94 cm

 Alte metode de evaluare sunt măsurarea pliului cutanat, care permite estimarea rezervei de țesut adipos, tehnici de măsurare a distribuției grăsimii corporale- cea mai simplă fiind analiza corporală prin bioimpedanță, și teste de laborator.

Care sunt complicațiile obezității?

Așa cum aminteam și mai devreme, obezitatea este mult mai mult decât o problemă estetică. Este un factor de risc pentru o multitudine de boli, printre care:

  • Bolile cardiovasculare și accidente vasculare cerebrale
  • Diabet zaharat de tip 2
  • Anumite tipuri de cancer (sân, ovar, uter, col uterin, endometru, esofag, colon, rect, ficat, pancreas, vezică biliară, rinichi și prostată)
  • Probleme digestive (pirozis, adică arsuri la stomac, probleme hepatice respectiv ale vezicii biliare)
  • Probleme ginecologice și sexuale (infertilitate la ambele sexe, disfuncție erectilă la bărbați)
  • Apnee în somn
  • Artrită

Managementul obezității

Vestea bună este că, chiar și o reducere modestă a greutății (5-10%), determină reducerea riscului de dezvoltare a acestor boli, prin îmbunătățirea profilului glicemic, lipidic, a tensiunii arteriale, a funcției endoteliale și scăderea markerilor inflamației.

Prima linie de tratament, este schimbarea stilului de viață, adică obiceiurile alimentare, nivelul activității fizice respectiv comportamentele ce susțin dezvoltarea obezității. Pentru cazurile mai severe, cu comorbidități asociate, și care nu au reușit prin abordarea variantelor de bază, există tratamentul medicamentos respectiv chirurgia bariatrică.

Scopul managementului obezității este nu doar atingerea, dar mai ales menținerea unei greutăți sănătoase, aspecte ce vor determina îmbunatățirea stării de sănătate, reducerea riscului de dezvoltare a bolilor asociate obezității și creșterea calității vieții.

Dacă ești supraponderal sau obez, renunță la a adopta diete luate de pe internet și universal valabile, renunță la a te înfometa, renunță la a-ți impune tot felul de restricții fără bază științifică, renunță la a mai crede în suplimente minune, pentru că ele nu există, renunță la a aborda orice dietă pe care nu o vei putea ține toată viața. Pentru ca vei ajunge din nou, și din nou, exact de unde ai plecat sau poate chiar cu kilograme suplimentare. În plus, este dovedit că o persoană cu istoric în ținerea de diete cu efect yo-yo, tinde să aibă o dificultate în a pierde în greutate. Așadar întrebă-te dacă merită să încerci singur la nesfârșit. 

Viața nu este despre a ține diete. Începe să lucrezi la crearea unui stil de viață, care să te susțină în a atinge normoponderea iar mai apoi în a o menține tot restul vieții.

Adresează-te unui specialist în vederea intervenției nutriționale. Nutriționistul-dietetician este un astfel de specialist. E important ca abordarea să fie individualizată, să se țină cont de starea generală de sănătate, de posibilele afecțiuni asociate, de preferințele alimentare, de aspectele socio-economice, de condiția fizică.

Ai grijă de sănătatea ta!

 

 

Malnutriția

Malnutriția

Malnutriția apare atunci când există un dezechilibru între necesarul și aportul nutrițional, fapt care determină mai apoi modificări ale greutății, compoziției corporale și funcționării fizice. Are două fațete: sub- și supranutriția, iar în acest articol mă voi focusa asupra subnutriției.

Suplimentele nutriționale orale

Suplimentele nutriționale orale

Atenția pentru nutriție este vitală în managementul pacientului subnutrit sau cu risc de malnutriție. Suplimentele nutriționale orale sunt parte a unui spectru de strategii ce pot fi utilizate în acest sens.