Așa cum fiecare dintre noi are un stil de a se îmbrăca, de a se coafa, de a comunica sau de a se mișca, tot așa, fiecare părinte are un stil de hrănire a propriului său copil. Și dacă felul în care se coafează sau se îmbracă părintele, nu-i afectează copilului starea de sănătate, nici în prezent, nici în viitor, stilul de hrănire a acestuia o va face.
Cercetările arată că stilul parental în ceea ce privește alimentația copilului îi afectează acestuia relația viitoare cu mâncarea, obiceiurile alimentare, simpatiile și antipatiile alimentare, capacitatea de autoreglare a consumului și menținerea greutății normale.
La ce se referă concret stilul parental de hrănire? La modul în care părintele interacționează cu copilul său atunci când vine vorba despre alimente, procesul de hrănire și orele de masă.
Cunoscându-ne stilul, putem înțelege ce mesaje îi transmitem copilului și cum îi influențăm relația cu mâncarea nu doar pentru acum, dar și pentru viitor.
S-au definit 4 stiluri de bază, iar mai jos voi reda câteva caracteristici ale fiecăruia în parte:
- STILUL AUTORITAR
Sau cu alte cuvinte “ mănâncă tot din farfurie”. Un stil caracterizat prin receptivitate scăzută la nevoile copilului, respectiv exigență crescută. Părintele insistă ca, copilul să termine ceea ce este în farfurie, să consume anumite alimente, restricționându-i alimentele mai puțin sănătoase și, în general, ignoră preferințele copilului atunci când vine vorba de mâncare. Practic, părintele cu acest stil, decide ce, când și cât trebuie să mănânce copilul.
Fraze specifice:
- “Mancarea este pe masă. După ce mănânci tot, poți ieși la joacă”
- “Mănâncă tot din farfurie, altfel nu îți primești desertul”
Studiile au arătat că acest stil parental determină în timp incapacitatea copilui de a alege atunci când vine vorba de mâncare( și nu numai), scăderea capacității de a recunoaște semnalele de foame și sațietate, tendința de a mânca în exces alimentele restricționate, atunci când are acces la ele, plăcere redusă de a mânca și implicit refuzul de a mânca. În plus, s-a demonstrat că, copii crescuți în acest stil parental, au fost mai predispuși la a fi supraponderali sau subponderali.
- STILUL PERMISIV
Este stilul caracterizat prin receptivitate crescută la dorințele copilului respectiv exigență scazută. Părintele are puține reguli și puține așteptări. De cele mai multe ori nu are o structură a meselor. Nu ghidează comportamente și de obicei trece cu vederea comportamentele negative. Practic, copilul decide ce mănâncă.
Fraza specifică:
- “ Nu vrei ceea ce am pregătit? Dar ce îți dorești? Pregătesc imediat”
Conform studiilor, copiii crescuți în acest stil parental, mănâncă mai multe alimente de tip junk-food și alimente de “alinare”, și mai puține legume și fructe. În plus, s-a observat că aceștia sunt deseori supraponderali sau obezi, mai târziu în viață.
- STILUL NEIMPLICAT
Un stil caracterizat prin receptivitate scăzută la nevoile copilului respectiv exigență scăzută. De cele mai multe ori, nu există un plan al meselor, nu există conceptul de mese în familie, iar uneori nu există suficientă mâncare disponibilă în casă. Frigiderul gol este caracteristic caselor în care “domnește” acest stil neimplicat de hrănire.
Fraze specifice:
- “Când mâncăm? Ce avem de mâncare?
“Habar n-am, vezi și tu ce mai este prin frigider și ia-ți ceva de acolo.”
Cercetările arată că, copiii crescuți în acest stil parental, sunt nesiguri din punct de vedere emoțional și mereu preocupați de mâncare.
- STILUL DIPLOMAT
Un stil caracterizat prin receptivitate crescută la nevoile copilului respectiv exigență crescută. Un stil ce are la bază empatia, compasiunea, dragostea. Părintele care folosește acest stil în ceea ce privește alimentația copilului său, este un părinte care își ascultă cu atentie copilul și îi încurajează acestuia independența. Un părinte cu grad crescut de responsabilitate, care este conștient că părintele este responsabil de ceea ce va conține masa, de când și unde va fi servită, susținându-și copilul să decidă ce și cât va mânca, permițându-i astfel un anumit control asupra experienței culinare.
Fraza specifică:
- E ora mesei, haideți la masă! Poți alege ceea ce vrei și cât ai nevoie din ceea ce este pe masă”
Conform studiilor, copiii crescuți în acest stil, sunt mai capabili să-și autoregleze consumul de alimente, conștienți fiind de semnalele de sațietate, și tind să fie normoponderali de-a lungul vieții. Mănâncă o cantitate mai mare de fructe și legume, și asta nu pentru că au fost forțați, ci pentru că au avut modele pozitive în jurul lor.
Care crezi că este cel mai eficient și benefic stil parental atunci când vine vorba despre alimentația copiilor? Evident, stilul diplomat. Este dovedit, prin studii.
În final, te las cu două intrebări, la care te invit să îți răspunzi cu maximă sinceritate: Care este stilul tău parental de hrănire? Ai găsit aspecte pe care le poți îmbunătăți?
Fii arhitectul sănătății copilului tău și învață-l să fie și el unul! Cu siguranță îți va fi recunoscător 🙂
